miercuri, 1 ianuarie 2014

Another story...

       
             E momentul acela când realizez că am trecut deja la o altă etapă a vieţii mele, realizez că a mai trecut un an prin sufletul meu. Încep să radiografiez, încep să calculez toate lucrurile bune din viaţa mea, să adun fericirile într-un locşor călduros din sufletul meu, scad toate tristeţile şi le împart la infinit, astfel toate rămân în trecut... în trecut... Ce-mi mai rămâne? Să înmulţesc toate zâmbetele...de zeci de ori...sute de ori...pentru a rămâne veşnic acolo.
           Cine a zis că magia nu există? E acolo, pitită în fiecare dintre noi, doar că uneori are nevoie doar de un mic imbold pentru a ieşi la iveală. Acum la cumpăna dintre ani, singurul lucru la care mă pot gândi e prezentul, el este singurul lucru care contează. Dumnezeu va avea grijă să-mi deseneze un fir roşu şi în acest an.
          Primul lucru: am să-mi iau fericirea de mână, am să lupt pentru ceea ce mă face fericită, iar o altă poveste a vieţii mele e pe punctul de a începe. 
             Happy new year, happy new story!

duminică, 29 decembrie 2013

Aşteptare...

   
      Te pregăteşti de finalizarea unui alt an...te pregăteşti să-ţi faci o radiografiere a anului ce a trecut...
     Te aşezi la lumina lămpii ce a stat de strajă un an întreg, a veghiat lacrimi, zâmbete, frustrări, vise...ţi-a urmărit toate orele de muncă intensă, de oboseală, iar acum sub lumina ei, încerci să tragi o linie. Stai cu faţa între mâini, iei o foaie albă şi un pix. Aştepţi... 
        Începi să pătezi puritatea foii cu o linie... un tabel poate? Trecut vs viitor. Realizezi că te afli la cumpăna dintre prezent şi trecut... mâinile încep să tremure sub povara gândurilor. Începi să planifici...idelauri, vise, dorinţe, toate pentru un nou drum, toate pentru un an nou.
          Lacrimile încep să-ţi inunde ochii, eşti speriat...e greu... Mai ai şansa clipei de acum să schimbi ceva. Ai încheiat o etapă cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune, cu rele, dezamăgiri, vise împlinite, planuri eşuate, dar toate sunt ale tale. Acum fac parte din istoria fiinţei tale, iar ca orice istorie, ea rămâne în trecut...
        Mai şansa la un alt an...alte vise, alte iluzii. Speri doar să fie mai bun ca acesta, să poţi să-ţi duci toate planurile la bun sfârşit. Totul depinde de tine...
Începi lista...1,2,3,4....10...continui. Oare câte vor fi duse la bun sfârşit? Câte se vor împlini?
Aşteptare...timpul vindecă toate rănile...

joi, 26 decembrie 2013

Magie...


Stăteam în aşteptarea acestei perioade ...aşteptam magia....
  Printre lucrurile casnice îmi rezervam timp să visez...să fac curăţenie şi în cămăruţa sufletului meu pentru a lăsa magia să îmi învăluie sufletului. Colinde, cadouri, bucurie, aşteptare... E perioada cea mai frumoasă din an..când îmi amintesc că în sufletul meu stă pitit un mic copilaş ce se bucură de fiecare fulg de nea, fiecare cadou, fiecare colindă. 
     Crăciunul este sărbătoarea ce ne adună pe toţi acasă, lângă familii, lângă cei dragi. Iubesc Crăciunul tocmai pentru acest farmec, indiferent unde aş fi mereu mă întorc acasă în Ajun...acolo unde de la bunici până la nepoţi ne adunăm în jurul unui foc şi îi mulţumim lui Iisus că s-a mai născut o dată în inimile noastre. E locul unde Magia ne aduce aminte cât de important e să iubeşti şi să fi iubit...
       Îmi amintesc cu drag de fiecare Crăciun al copilăriei mele, când tati mă ducea pe mine şi verişorii mei la fiecare vecin, pentru a le ura un Crăciun minunat. Era o tradiţie pentru noi, iar prin infantilitatea noastră reuşeam să le aducem un strop de bună voie tuturor celor care împărţeau strada cu noi.
      Acum...după ce am crescut...vreau doar un lucru: să împart magia Crăciunului cu cei dragi, să le dăruiesc câte un zâmbet, să colindăm, să trăim cu adevărat această Sărbătoare cerească.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Rugăciune

      
    
         Caut...Găsesc? Simt cum timpul îmi alunecă printre degete, mi-e imposibil să-l adun. Am ajuns iar în acel punct când alerg haotic după timp...când viaţa mea bate printre acele ceasornicului. Aş vrea să pot pune pauză, să spun ,,stop joc" şi să mă eliberez din lagărele lui. Mă simt îngenunchiată în faţa provocărilor, tânjesc după libertate...
     Începe să ningă...încep să simt vântul ce-mi loveşte violent pomeţii...simt fulgii de zăpadă ce se încurcă printre buclele mele...dar simt şi furtuna din sufletul meu...iarna s-a instalat şi în acel loc unde nu credeam vreodată că va mai exista altceva înafară de soare... Situaţii peste situaţii, întâmplări care nu încetează să-mi arate că unele lucruri sunt în zadar.
      E corect să lupţi contra apelor, contra furtunilor pentru ceva ce nu e pentru tine.  Simt cum mă sufoc...nu mai am aer...plâmânii mei sunt înecaţi în vid...iar eu simt cum lumea mă înghite, cum aceşti uriaşi, numiţi oameni, mă dezbracă de toate sentimentele spuse şi nespuse. Încotro mă îndrept Doamne? Te rog, vino în ajutorul meu... Te chem pentru că mă simt rătăcită, Te chem pentru că şiroaiele de lacrimi nu încetează să curgă, Te chem pentru că am nevoie să mângâie acolo unde omul răneşte...Încotro mă îndrept? Întinde-Mi busola şi te rog nu lăsa să mă rătăcesc. 
     Mi-au rămas răni sângerânde, oamenii au lăsat cicatrici incurabile în sufletul meu... Doamne, de unde atâta răutate?
     Am visele mele, aşa cum fiecare dintre ei le au...ce mă împiedică să pot lua decizii... Mă rog pentru un singur lucru: să pot avea parte de linişte, lumină, încredere... Ajută-mă să-mi găsesc calea, să pot să mă ridic de fiecare dată când viaţa mă îngenunchiază, ajută-mă să mă pot ruga, îţi las Ţie sufletul meu, transformă-l într-o flacără vie, din care să radieze bucuria.
   

joi, 28 noiembrie 2013

Cu toţii avem motive să zâmbim!

     

        ,,I would like to begin with the definition of this word. Fair play refers to conformity to established rules. This term is frequently used in sports and it usually means that the players had an agreement regarding some game rules and they “promised” stick to them during the game. But in this essay I want to present another meaning of the word fair play, also in another context. Not once you have passed by a homeless guy on the street. How many times you taught about it situation or intended to give him some help? Have you ever taught why he is there? Why he is begging for money or food? I mean the homeless people, not about those one who are too lazy to work, because that’s another story. I want to talk about life being fair play with us. I’m thankful and lucky to say that I have a cozy home, some loving parents, a nice brother, what eat and drink and many other luxuries (laptop, smartphone, components for robots) that other do not have. I’m thankful that life gave me a chance to education, to be a part of the society. I guess that means life was fair play with me and it’s my duty to be fair play with it. I must use what life gave me and do not waist this precious gift. Some people did not had my chance. Due to some problems at work or in their life, they lost everything. It’s like somebody took their gift. Then life stopped being fair play with them. And what happens then? They end in streets, under bridges, in hidden spots and they struggle to survive without food, drinkable water or clean clothes. It’s a sad fact that almost nobody cares about this people."

My friend told me a story...a story who make me cry and  I want to thank you for all the moments when you were with me! Don't forget: I love you a lot! You are a special person in my life!  (A la pătrat)

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Dragă trecător prin viaţă,




          Ţi s-a întâmplat vreodată să te pui la somn cu speranţa că acel ,,mâine” te va elibera din lagărele timpului, că acel ,,mâine” va pune o mică pauză în viaţa agitată pe care o duci? Te-ai gândit vreodată că suntem într-o goană perpetuă după timp, dar totodată fugim nebuneşte după el? Cum poate fi atât de încăpător omul, cum putem aduna atâtea şi atâtea stări, atâtea şi atâtea sentimente într-un singur loc?
          Când s-a ajuns în acest punct? Nu mai avem timp să iubim, nu mai avem timp să admirăm, nu mai avem timp să trăim…şi ce e cel mai îngrijorător, nu mai avem timp să învăţăm… Trecem obosiţi cu capetele plecate, privind mereu spre acelaşi cenuşiu pavaj, iar şi iar... De ce nu avem curaj să ridicăm capul spre soare, să-l salutăm şi să-i mulţumim că mai avem şansa la o zi pe pământ?
          Încă de când suntem mici, ne dorim tot mai mult să creştem, să săltăm peste ani şi să ,,ne facem mari”... Nu contează câte acumulăm sau câte lucruri învăţăm din acest ,,crescut”, însă ajungem la un moment dat să spunem ,,dacă aş mai putea trăi o dată”. De ce ajungem să regretăm? De ce am vrea să schimbăm ceva ce deja e transformat în istorie? Odată trecuţi prin viaţă acumulăm, printre ridurile ce ne marchează vârsta, un bagaj de încercări, o încărcătură de sentimente care au avut menirea de a forma un om, de a construi un caracter. Timpul...este ceva atât de relativ...încât uneori mă simt doar un pendul ce oscilează mereu între trecut şi viitor. Ne grăbim mereu spre un sfârşit, ne grăbim mereu să terminăm ceva, ne grăbim să căutăm...de unde atâta grabă?
          E timpul să spunem stop vieţii noastre haotice, e timpul să nu mai gonim nebuneşte pe şoselele vieţii, e timpul să devenim pietoni, să coborâm din maşina timpului şi să contemplăm! Tu, tinere, trebuie să înveţi că viaţa e mult mai mult decât o succesiune de întâmplări, verbe adunate într-un cufăr numit destin... E timpul să simţi cu adevărat că trăieşti, nu doar să te rezumi la ,,aştept o altă zi”. Dacă nu mai avem şansa la o altă zi, dacă doar clipa de acum ne mai rămâne? E timpul să dai culoare prezentului! Sunt atât de multe lucruri care te încojoară... Ia din fiecare câte puţin, pentru a dobândi  înţelepciune, pentru a acumula câte puţin pentru tine şi pentru viitorul tău.  Învaţă să iubeşti viaţa, pentru că ea te va duce treptat spre mântuire.
          Sunt de părere că noi, oamenii, nu ne pregătim pentru moarte, ci treptat, zi după zi, noi ne pregătim pentru înviere, ne pregătim pentru viaţa alături de Hristos.  Cât de frumos sună...o viaţa alături de Hristos...pentru asta însă, trebuie să dobândeşti înţelepciunea unui bătrân şi puterea unui tânăr, pentru că omogenizate, cele două, îţi vor da putere şi credinţă, înţelepciunea îţi va cârmui fiecare pas, iar puterea te va ajuta să te ridici de fiecare dată când îţi va fi imposibil să continui. Oare trebuie să ajungem să dobândim o fiinţă duală? Crezi că e cu putinţă ca într-un singur suflet să stea atât un tânăr cât şi un bătrân? Eu cred că e cu putinţă, eu cred că totul e posibil în Hristos, pentru că El e modelul nostru de curaj.
          Pentru asta, tu trebuie să ridici capul, să vezi că Dumnezeu a creat o lume atât de perfectă doar pentru tine, pentru noi. Ridică capul şi uită-te în jurul tău, învaţă de la tot ce te înconjoară, fii înţelept. Uneori stau şi mă gândesc la bunicii mei, nişte fiinţe atât de minunate care, deşi istoviţi de viaţă, mai au puterea să-mi repete unele istorioare iar şi iar. Sunt convinsă că nu o fac pentru că au uitat să ţină şirul poveştilor, ci pentru că vor să-mi inspire puţin din ceea ce ei au concluzionat acum, după ce au trăit o viaţă. Tu, tinere, ai putea să-ţi imaginezi cum e atunci când te apropii de finalul unei călătorii, să începi să-ţi revizuieşti viaţa? Ei o fac, zi de zi...şi cu fiecare clipă cu care se sting încearcă să ne dăruiască nouă din momentele lor, încearcă să ne lase moştenire un suflet, amintiri şi cuvinte de învăţătură.
          Cum văd eu viaţa? Pentru mine viaţă e atunci când treci peste toate momentele grele şi reuşeşti să fii drept, viu în adevăratul sens al cuvântului. Viaţă e atunci când înveţi de la tot ce te înconjoară, atunci când sufletul tău e un soare, cald, luminos, dătător de viaţă. Nu mi-e frică de oameni sau de ceea ce aş putea întâlni în drumul meu, pentru că ştiu că acolo unde omul răneşte, Dumnezeu mângâie. Nu simt frica, pentru că ştiu că El mă învaţă cum să umblu, nu mă voi rătăci, pentru că El e busola mea.
          Dragul meu, priveşte-ţi obiectivele în ochi, nu te abate de la visele tale... Poate că e greu, dar caută să fii un tânăr drept, cu coloană vertebrală. Ştiu, tentaţiile sunt mari, dar viaţa în Hristos e atât de frumoasă! Tinereţea ta trebuie să fie timpul în care acumulezi înţelepciune, pentru ca mai apoi, la bătrâneţe să poţi să o aplici. Ieşi de sub robia timpului, nu depinde de el. Acum cât eşti tânăr eşti pe tărâmul fără margini, fără timp, însă vei ajunge la un moment dat când timpul va fi mărginit... Nu te opri din căutare, încearcă să dezlegi misterele vieţii, priveşte fiecare fir de iarbă, mulţumeşte pentru că Dumnezeu ţi-a mai trasat destinul pentru încă o zi, visează, dă vieţii tale o culoare a credinţei, o culoare a curajului. Iubeşte, lasă-te îmbrăţişat de dragostea adevărată, iartă pentru a-ţi elibera sufletul de povara păcatului. Închide ochii, roagă-te, ridică-te şi adună bobiţele înţelepciunii. Tinereţea poate, bătrâneţea ştie!
          Ai şansa clipei de ACUM, nu o irosi,  ACUM poţi schimba ceva. Îndrăzneşte! Sufletul tău e acasă?
Cu sinceritate,
un alt trecător prin viaţă

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Învaţă de la toate!




http://www.youtube.com/watch?v=z9kHwOTmfxE

Un frumos video care reuşeşte mereu să îmi arate că nu avem motive să lăsăm timpul să ne robească! Priviţi în jurul vostru şi luaţi aminte la tot ce vedeţi!