Când am început să ne pierdem sufletul în plăcere?

           Nu mai avem timp să iubim, nu mai avem timp să admirăm, nu mai avem timp să trăim…şi ce e cel mai îngrijorător, nu mai avem timp să învăţăm… Trecem obosiţi cu capetele plecate, privind mereu spre acelaşi cenuşiu pavaş... De ce nu avem curaj să ridicăm capul spre soare, să-l salutăm şi să-i mulţumim că mai avem şansa la o zi pe pământ? Toate acestea se întâmplă sub egida modernităţii. Nu ne mai gândim că ceva se întâmplă cu omenirea, cu societatea, totul intrând într-o normalitate a prezentului. E normal să trecem unii pe lângă alţii fără să ne spunem povestea, e normal să ne inhibăm, e normal să rănim. Oare acest ,,modern” ne face să uităm de suflet, de ceea ce e cu adevărat important?

 Tu, tinere, trebuie să înveţi că viaţa e mult mai mult decât o succesiune de întâmplări, verbe adunate într-un cufăr numit destin... E timpul să simţi cu adevărat că trăieşti, nu doar să te rezumi la ,,aştept o altă zi”. Dacă nu mai avem şansa la o altă zi, dacă doar clipa de acum ne mai rămâne? E timpul să dai culoare prezentului! Sunt atât de multe lucruri care te încojoară... Ia din fiecare câte puţin, pentru a dobândi o înţelepciune, pentru a acumula câte puţin pentru tine şi pentru viitorul tău.  Învaţă să iubeşti viaţa, pentru că ea te va duce treptat spre mântuire.

Totuşi, în această lume însetată de supremaţie, un război permanent între minte şi suflet, principiile personale sunt tot mai greu de păstrat. Dat fiind faptul că preferăm să rămânem prizonierii tiparelor, a şabloanelor impuse de societate. În momentul în care tu nu corespunzi cu sistemul, vei fi exclus. Dar asta e mult mai important decât să îţi păstrezi fruntea sus? Astăzi trăim vremuri în care, mai mult ca niciodată, valorile creştine au fost minimalizate, tocmai din cauza acesei frici de societate, de excludere. Lipsa moralei creştine aduce criza morală. Cum să fim primiţi de Dumnezeu în Împărăţia Sa dacă nu-I respectăm voinţa?

M-aş opri la problema fecioriei. Dacă în urmă cu 20-30 de ani fecioria era privită ca fiind o calitate de care depindea onoarea familiei, astăzi nu mai reprezintă o valoare care trebuie respectată, tocmai din cauza a ceea ce aduce modernitatea. Actualmente, această calitate a fecioriei este privită drept o povară, de care tot mai mulţi tineri încearcă să scape pentru a intra în rând cu lumea, cu ceea ce promovează ea. Când s-a ajuns la acest lucru? Când am început să ne pierdem sufletul în plăcere?

Când abordăm viaţa în mod matur, ne asumăm răspunderea pentru viaţa noastră. Luăm în mâini cârma vieţii şi ne îndreptăm corabia încotro dorim. Astfel încât, fiecare în parte e responsabil pentru alegerile pe care le face, pentru principiile pe care şi le impune, dar şi pentru modul în care luptă contra tentaţiilor.