sâmbătă, 27 decembrie 2014

miercuri, 17 decembrie 2014

Copil

        Inocenţă... azi mă întrebam unde ai dispărut? Hmmm... Vreau să şti că-ţi duc lipsa şi că îmi e greu să mă acomodez la viaţa de ,,om mare". Aş vrea să pot inlocui acele feţe urâcioase ce le întâlnesc zi de zi, poate poate, lumea ar fi un loc mai bun. Ne confruntăm zilnic cu acele chipuri şi zilnic ducem o nouă luptă cu ,,zâmbeşte"!
          Inocenţă, chiar n-ai de gând să mai vi? Unde au rămas toate promisiunile? Unde s-au dus toate visele noastre? Cu tine alături, credeam că pot schimba lumea, nu îmi era frică de acei oameni-perete... Mi-ai promis că nu mă vei lăsa şi că viaţa va fi o eternă călătorie... Ce s-a întamplat?
           Mi-e dor.... 

marți, 9 decembrie 2014

Timp.... stai!

    Acum, mai mult ca niciodata, imi doresc sa pot opri timpul... Incotro mergi? Atat de grabit, atat de indifferent? Asteapta-ma, nu ma lasa in urma!

luni, 8 decembrie 2014

Monday morning

     
That type of day when the rain is knocking sudden in my window... The only thing I need is a cup of coffee. It's really cold there...outside but also there inside...in my heart. I'm in a race with time...again. Well, it's not a novelty for me...
       But a new week started again and I'm not prepared for it. I just want to stay home and keep myself safe. I feel like a bystander... I watch that movie with rain, people, struggles and new beginnings. It scared me... Unfortunately don't wait for a miracle Monday morning!
       Me...myself and time again ... And a cup of coffee too! The perfect way to start a hard week. Good morning beautiful people! Don't be afraid to dream, it's free!!
:)

vineri, 5 decembrie 2014

Inocentã


    Sfântul Nicolae.... O zi plinã de emotii pentru copii... Ghetute ce stau nerãbdãtoare în fata usilor, nãsucurile de copii lipite de geamuri ce pândesc fãptasul...
      Pe lângã to are acestea, primim lectii de viatã... Am vãzut chipuri de copii ce le cantau parintilor, parintii ce nu-i aveau, ce i-au lasat candva in voia sortii. Acesti copii vroiau doar sa-i multumeasca Sfantului Nicolae ca a avut grija de sufletele lor. Oare nu acesta e cadoul pe care ar trebui sa-l asteptam?? Oare nu trebuie sa invatam sa trecem dincolo de materialitate? V-ati intrebat vreodata cat valoreaza un cadou material pentru acesti copii? M-am lipit de niste suflete inocente care aveau nevoie doar de o mangaiere, un sarut pe frunte si o vorba calda. Era o fetita... 2 anisori, un zambet timid si multa caldura. M-a tinut de mana o bucata buna de timp, desi nu m-a mai vazut niciodata pana atunci. Am acceptat invitatia ei, am tinut-o langa mine. 
        Doamne, de ce nu putem ramane pururi copii? De ce nu ne putem bucura de tot ceea ce avem si mereu trecem unii pe langa altii cu fetele in pamant, cu chipuri incruntate? Unde a disparut toata bunatatea? Unde a ramas inocenta? 
      Azi mi-as fi dorit sa pot face ceva pentru acei copii...sa-i imbratisez pe toti si sa ma rog sa aiba parte de o viata binecuvantata... Aceste lucruri ar trebui sa ne serveasca drept exemplu, sa ne bucuram de micile lucruri ce ne ies in cale, de parinti, de sanatate...
          

marți, 2 decembrie 2014

Winter is coming

     Încă de când am deschis ochii în această dimineaţă fulgii mi-au invadat sufletul... m-am simţit din nou copil. 
     Bine ai revenit dragă Iarnă. Mi-ai lipsit atât de mult....