Acum
îţi spun ţie suflete al meu, nu mai plânge, priveşte înainte şi descoperă
frumosul în tot ce e curat, caută-ţi rostul în viaţă şi fă-ţi viaţa un vis. Noaptea mă inconjoară, iar foile de pe
măsuţa din birou stau să se prăbuşească sub oboseala trupului meu. Amintirile
adorm iar într-un semiîntuneric şi mai închei o epistolă către suflet. Încercând să-l ridic de jos, dar nu mi-e frică să visez.... pe undeva, acolo în suflet, stă pitită o dorinţă nebună de a continua, de a încerca mai mult şi mai mult... Asta pentru că în aceste momente chiar nu mă mai pot întoarce, îmi rămâne doar drumul ce mă duce înainte, el ... , dar şi multe obstacole! Let's try....
