Inocenţă... azi mă întrebam unde ai dispărut? Hmmm... Vreau să şti că-ţi duc lipsa şi că îmi e greu să mă acomodez la viaţa de ,,om mare". Aş vrea să pot inlocui acele feţe urâcioase ce le întâlnesc zi de zi, poate poate, lumea ar fi un loc mai bun. Ne confruntăm zilnic cu acele chipuri şi zilnic ducem o nouă luptă cu ,,zâmbeşte"!
Inocenţă, chiar n-ai de gând să mai vi? Unde au rămas toate promisiunile? Unde s-au dus toate visele noastre? Cu tine alături, credeam că pot schimba lumea, nu îmi era frică de acei oameni-perete... Mi-ai promis că nu mă vei lăsa şi că viaţa va fi o eternă călătorie... Ce s-a întamplat?
Mi-e dor....
