Nu mai avem timp să iubim, nu mai avem timp să admirăm,
nu mai avem timp să trăim…şi ce e cel mai îngrijorător, nu mai avem timp să
învăţăm… Trecem obosiţi cu capetele plecate, privind mereu spre acelaşi cenuşiu
pavaş... De ce nu avem curaj să ridicăm capul spre soare, să-l salutăm şi să-i
mulţumim că mai avem şansa la o zi pe pământ? Toate acestea se întâmplă sub
egida modernităţii. Nu ne mai gândim că ceva se întâmplă cu omenirea, cu
societatea, totul intrând într-o normalitate a prezentului. E normal să trecem
unii pe lângă alţii fără să ne spunem povestea, e normal să ne inhibăm, e
normal să rănim. Oare acest ,,modern” ne face să uităm de suflet, de ceea ce e
cu adevărat important?
Tu, tinere, trebuie să înveţi că viaţa e mult
mai mult decât o succesiune de întâmplări, verbe adunate într-un cufăr numit
destin... E timpul să simţi cu adevărat că trăieşti, nu doar să te rezumi la
,,aştept o altă zi”. Dacă nu mai avem şansa la o altă zi, dacă doar clipa de
acum ne mai rămâne? E timpul să dai culoare prezentului! Sunt atât de multe
lucruri care te încojoară... Ia din fiecare câte puţin, pentru a dobândi o
înţelepciune, pentru a acumula câte puţin pentru tine şi pentru viitorul
tău. Învaţă să iubeşti viaţa, pentru că
ea te va duce treptat spre mântuire.
Totuşi, în această lume
însetată de supremaţie, un război permanent între minte şi suflet, principiile
personale sunt tot mai greu de păstrat. Dat fiind faptul că preferăm să rămânem
prizonierii tiparelor, a şabloanelor impuse de societate. În momentul în care
tu nu corespunzi cu sistemul, vei fi exclus. Dar asta e mult mai important
decât să îţi păstrezi fruntea sus? Astăzi trăim vremuri în care, mai mult ca
niciodată, valorile creştine au fost minimalizate, tocmai din cauza acesei
frici de societate, de excludere. Lipsa moralei creştine
aduce criza morală. Cum să fim primiţi de Dumnezeu în Împărăţia Sa dacă nu-I
respectăm voinţa?
M-aş opri la problema fecioriei. Dacă în urmă cu 20-30 de ani fecioria
era privită ca fiind o calitate de care depindea onoarea familiei, astăzi nu
mai reprezintă o valoare care trebuie respectată, tocmai din cauza a ceea ce
aduce modernitatea. Actualmente, această calitate a
fecioriei este privită drept o povară, de care tot mai mulţi tineri încearcă să
scape pentru a intra în rând cu lumea, cu ceea ce promovează ea. Când s-a ajuns la acest lucru? Când am început să ne pierdem sufletul în plăcere?
Când abordăm viaţa în mod matur, ne asumăm răspunderea pentru viaţa
noastră. Luăm în mâini cârma vieţii şi ne îndreptăm corabia încotro dorim.
Astfel încât, fiecare în parte e responsabil pentru alegerile pe care le face,
pentru principiile pe care şi le impune, dar şi pentru modul în care luptă contra
tentaţiilor.
