sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Ala bala portocala

   
    Mi-am ascuns chipul printre file...in speranta ca acolo sufletul meu se va elibera... Am un dor nebun de libertate... Ma simt captiva intr-un loc in care candva eram ,,acasa". Am inceput sa gonesc haotic printr-o lume pe care n-o mai recunosc... Sau poate ca n-am cunoscut-o niciodata?!
    E tarziu... Mult prea tarziu... Iar soarele nu mai apare... Se instaleaza frigul, se cuibareste in sufletul si viata mea... Vreau sa fiu copil...vreau sa ma ascund in bratele mamei, cele mai calde si primitoare brate, sa uit de tot si sa fiu puiul ei cel mic... ,,Dac-as fi stiut cat iti va fi de greu nu te-as mai fi lasat sa cresti" ... Vorbele care ma mangaie de fiecare daca cand vin la adapost.
    Oare m-as putea juca de-a v-ati ascunselea cu viata? Sunt sigura ca nu m-ar mai gasi! I-as juca feste, as striga-o sa ma gaseasca, dar m-as ascunde din nou de ea. As spune "Time out" si mi-as trage putin sufletul de la atata alergat. Ce usor ar fi!! Sa traiesti e o arta!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu