vineri, 5 decembrie 2014

Inocentã


    Sfântul Nicolae.... O zi plinã de emotii pentru copii... Ghetute ce stau nerãbdãtoare în fata usilor, nãsucurile de copii lipite de geamuri ce pândesc fãptasul...
      Pe lângã to are acestea, primim lectii de viatã... Am vãzut chipuri de copii ce le cantau parintilor, parintii ce nu-i aveau, ce i-au lasat candva in voia sortii. Acesti copii vroiau doar sa-i multumeasca Sfantului Nicolae ca a avut grija de sufletele lor. Oare nu acesta e cadoul pe care ar trebui sa-l asteptam?? Oare nu trebuie sa invatam sa trecem dincolo de materialitate? V-ati intrebat vreodata cat valoreaza un cadou material pentru acesti copii? M-am lipit de niste suflete inocente care aveau nevoie doar de o mangaiere, un sarut pe frunte si o vorba calda. Era o fetita... 2 anisori, un zambet timid si multa caldura. M-a tinut de mana o bucata buna de timp, desi nu m-a mai vazut niciodata pana atunci. Am acceptat invitatia ei, am tinut-o langa mine. 
        Doamne, de ce nu putem ramane pururi copii? De ce nu ne putem bucura de tot ceea ce avem si mereu trecem unii pe langa altii cu fetele in pamant, cu chipuri incruntate? Unde a disparut toata bunatatea? Unde a ramas inocenta? 
      Azi mi-as fi dorit sa pot face ceva pentru acei copii...sa-i imbratisez pe toti si sa ma rog sa aiba parte de o viata binecuvantata... Aceste lucruri ar trebui sa ne serveasca drept exemplu, sa ne bucuram de micile lucruri ce ne ies in cale, de parinti, de sanatate...
          

marți, 2 decembrie 2014

Winter is coming

     Încă de când am deschis ochii în această dimineaţă fulgii mi-au invadat sufletul... m-am simţit din nou copil. 
     Bine ai revenit dragă Iarnă. Mi-ai lipsit atât de mult....





duminică, 30 noiembrie 2014

      ,,Lăsaţi-vă sufletele să cânte şi o să vedeţi câte suflete o să vi se alăture!"


Azi, aleg optimismul

     


         Pentru ca avem nevoie de acele momente, petrecute in liniste, doar noi cu noi…
         Momente in care sa simtim mai mult si sa gandim mai putin. Momente in care sa ne regasim. Momente in care sa ne lasam inima sa simta ceea ce ea vrea sa simta, fara sa o o obosim cu ganduri absurde si temeri fara de motiv. Fara sa o facem partasa indoielilor si nesiguantei care zace in noi. Are nevoie de odihna…are nevoie de aer…are nevoie de libertate. Are nevoie sa-si dea seama singura de ceea ce isi doreste, de ceea ce merita, de ceea ce o face cu adevarat fericita. Asa ca…tu, inima, azi ai tot timpul din lume. Sa te dezici de tot ceea ce-ti submineaza puterea si importanta. Sa fii tu cea care decide, mai presus de orice gand si orice temere. Mai presus de orice ambitie si orice orgoliu.  
          Azi, tu, inima, contezi si totul este cu si despre tine. Azi, inima, is o pauza! Azi, inima, alege optimismul!!

just...


sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Ala bala portocala

   
    Mi-am ascuns chipul printre file...in speranta ca acolo sufletul meu se va elibera... Am un dor nebun de libertate... Ma simt captiva intr-un loc in care candva eram ,,acasa". Am inceput sa gonesc haotic printr-o lume pe care n-o mai recunosc... Sau poate ca n-am cunoscut-o niciodata?!
    E tarziu... Mult prea tarziu... Iar soarele nu mai apare... Se instaleaza frigul, se cuibareste in sufletul si viata mea... Vreau sa fiu copil...vreau sa ma ascund in bratele mamei, cele mai calde si primitoare brate, sa uit de tot si sa fiu puiul ei cel mic... ,,Dac-as fi stiut cat iti va fi de greu nu te-as mai fi lasat sa cresti" ... Vorbele care ma mangaie de fiecare daca cand vin la adapost.
    Oare m-as putea juca de-a v-ati ascunselea cu viata? Sunt sigura ca nu m-ar mai gasi! I-as juca feste, as striga-o sa ma gaseasca, dar m-as ascunde din nou de ea. As spune "Time out" si mi-as trage putin sufletul de la atata alergat. Ce usor ar fi!! Sa traiesti e o arta!