luni, 7 octombrie 2013

Şi totuşi...rămâne deschisă

   

  Cu toţii avem momente când ne e imposibil să înţelegem de ce e viaţa atât de schimbătoare...De ce ne simţim adesea ca un pendul care oscilează între atâtea şi atâtea stări? Cu toţii avem întrebări, cu toţii căutăm răspunsuri...
     Îmi compar viaţa cu o gară, locul de unde vin şi pleacă atâtea şi atâtea persoane...oameni dragi, oameni care vrând-nevrând şi-au lasat paşii prin sufletul meu. Eu nu sunt persoana care se va agăţa de oameni, eu nu-ţi cer să rămâi când tu ai da totul doar ca să pleci. Eu nu-ţi cer să păstrezi vie amintirea mea în viaţa ta, eu nu-ţi cer nimic, nu pretind nimic. Însă dacă tu alegi să rămâi fă-o din iubire, fă-o pentru că nu ai fost doar un călător prin viaţa mea...
      Ştiu, e dureros să vezi persoanele dragi plecând, dar uneori...din prea multă dragoste, preferăm să-i vedem pe ceilalţi fericiţi, chiar dacă în sufletul meu va rămâne un gol, chiar dacă universul meu va fi răsturnat. Da, accept fericirea ta...accept ca echilibrul meu emoţional să ia alte forme...pentru că decizia îţi aparţine.
       Eu nu am de gând să te scot definitiv, uşa sufletului meu va fi deschisă...şi continui să o las deschisă, deşi poate nu te vei mai întoarce niciodată. Rămân cu amintiri, rămân cu vise... Însă fiecare persoană care pleacă ia cu ea măcar un vis neîmplinit, ia cu ea câteva lacrimi, câteva planuri... Când le voi putea înlocui? Când mă voi putea ridica, când voi putea să spun ,,Sunt bine, a trecut!" ? 
       Continui să aştept...continui să cred că viaţa înseamnă mai mult decât un şir de despărţiri şi întâlniri... Cine? Cum? Când? Unde? Nu vom şti niciodată, rămânem cu certitudinea că s-a întâmplat... S-a întâmplat să râdem, s-a întâmplat să plângem, s-a întâmplat să iubim... Doar s-a întâmplat, dar ce rămâne după acestea?
       Şi totuşi...uşa rămâne deschisă...pentru tine...pentru că la un moment dat mi-ai umplut cămăruţa sufletului cu lumină....cândva m-ai făcut să visez, mi-ai dat aripi să pot zbura...
       Nu uita, rămâne deschisă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu