Magie în vremea lui cuptor

     

         Cine a zis că nu există magie? Magia e acolo şi ea apare atunci când te aştepţi mai puţin. Printre zilele toride ale lui cuptor, mi-am demonstrat că atunci când îţi dai frâu liber viselor, tot universul conspiră la împlinirea lor. Cine ar fi zis că lucrurile vor lua o întorsătură atât de ciudată? Cine ar fi zis că acest imprevizibil poate fi atât de bulversant?
          Vara pentru mine e echivalentul viselor...pentru că soarele e mai prezent ca niciodată, e mai pregătit pentru a încălzi fanteziile mele...  Nopţi nedormite, gânduri ce hoinăresc prin mintea mea, regrete, speranţe noi... Toate le păstrează un simplu anotimp. Iubesc vara pentru motivul că mariile poveşti se nasc sub magia lui cuptor. Această magie mi-a dat şansa să trăiesc din nou, să cred din nou în mine.
          Aş vrea să păstrez veşnic amintirea vie a verii, amintirea vie a sentimentelor pentru ca atunci când soarele îşi pierde din strălucirea lumească, el să înece sufletul meu în lumină. Deşi la începutul verii tu toţii ne facem o listă cu vise pentru vară, apariţia imprevizibilului poate răvăşi totul. Când te aştepţi mai puţin , inevitabilul apare.
          Deşi vara e fierbinte, nu te lăsa condus de impulsuri, gândeşte-te la tine, la visele tale. Ia-o încet, pe drumul ce lung, chiar dacă e mai anevoios şi mai periculor. Nu te avânta în necunoscut. Crede în visele tale. Tu eşti propriul tău conducător, iar tu vei fi mereu sus, dacă vei fi atent pe unde calci în drumul tău prin viaţă.
          Soare, vise, plimbări, zâmbete, mii de poveşti împărtăşite, conversaţii interminabile, nopţi nedormite...magie în vremea lui cuptor!

De la capăt...

       Nimeni nu-ţi va putea lua niciodată sentimentele, nimeni nu va putea bara niciodată valul dulce de fericire. Pentru tot ceea ce simţi doar TU eşti răspunzător. Uneori te gândeşti că eşti slăbit, că nu vei putea face faţă acestor provocări, că viaţa te ia prin surprindere, că destinul îţi joacă feste, dar de ce să fugi? De ce să alergi mereu contra valurilor, contra provocărilor? 

       Nu te mai ascunde... Ţine cu dinţii de sentimentele tale...luptă pentru a ieşi din această prăpastie a provocărilor! Cu toţii păstrăm înmagazinată printre porii fiinţei noastre un mic strop de nebunie, deşi e greu de recunoscut!

       Ia-ţi visele de mână, crede în tine şi luptă! Nu lăsa fericirea să treacă nepăsătoare, urcă în trenul ei, savurează fiecare clipă. Magia există, ea stă chiar în tine!

Rătăcitor

   

       De ce trecutul ne joacă feste? De ce atunci când reuşim să-l facem nesimţit în inimile noastre, atunci ceva se schimbă. Reapare, te caută, îţi bate la uşa sufletului şi îţi reaminteşte că încă e viu, că încă îl iubeşti, că încă nu l-ai uitat. Şi deşi te ascunzi după deget, trecutul e tot acolo, tot lângă sufletul tău lău, şoptindu-ţi că încă eşti conectată la el.

       Cel mai des mă întreb, ce procent din trecutul meu se regăseşte şi în prezent? Până azi eram atât de decisă să las trecutul acolo unde e, în uitare, însă sunt mult mai conectată la el decât credeam. Am devenit un rătăcitor, conectat la trecut, pierdut în viitor şi un fugar de prezent. Să-mi fie oare teamă de prezent, de fericire? Şi totuşi, tu, trecutule, mă faci fericită. 

       Să mă încumet să risc? Totuşi, dacă nu rişti, nu câştigi? Cum să mă desprind de trecut? Cum să trăiesc în prezent? Indiferent de câte lacrimi am vărsat în trecut, de câtă suferinţă am avut parte, nu pot să uit de momentele când am fost fericită, de momentele de apogeu ale adolescenţei mele.

        Şi iată-mă....din nou rătăcitor, un pendul între trecut şi prezent.

,,Ce găsea el la mine? Nu mă consideram o frumuseţe şi nu eram bogată. Eram doar o fată simplă şi modestă. Cu toate astea, îmi spunea adesea că eram deosebită prin naturaleţe, umor, lipsa prejudecăţilor şi a francheţii-şi probabil că, prin prisma caracterului meu puternic şi a personalităţii mele care îl atrăgea, reprezentam o provocare pentru el. Poate că eram doar o ambiţie, poate îl atrăgeam, fiind ceva nou în viaţa lui."

,,Fluturi"- Irina Binder

Şi totuşi, ce voi face?

 
 

Uneori deciziile sunt mai presus de voiţa noastră, uneori ceea ce simţim e mai presus de puterea noastră de a înţelege. Deşi inima îmi spune să iau decizii chiar dacă raţiunea urlă nebuneşte să fiu raţională. Deşi trăiesc în aşa zisa ,,perioadă adolescentină" nu m-am încumetat să iau decizii nebuneşti, să risc, să iubesc.

     Mereu va trebui să îmi amintesc cine sunt înainte de a păşi prin lume...mereu va trebui să mă gândesc la consecinţe. Oare e atât de greşit să ai parte de o doză de nebunie? Nu e omenesc să faci greşeli? Însă cea mai mare temere e aceea să nu fug de ceva frumos, de ceva de basm....de o nouă poveste...

    Credeam că voi putea ţine totul sub control...însă am devenit slăbită, simt că nu mai pot face faţă la  confruntările cu prezentul. Uneori mă întreb de ce a trebuit să apari...de ce mi-ai stricat ordinea din mintea mea? Dar dacă asta e o portiţă de scăpare? 

     E bulversant....e obositor să cauţi mereu o ieşire din acest labirint al sentimentelor...te întrebi când se va termina...sau mai bine spus: când te vei putea bucura de el? Aştepţi minuni şi totuşi când vin vrei să le faci să dispară, adori să zâmbeşti, dar când o faci cauţi motive să plângi, aştepţi acel strop de magie şi totuşi când vine, vrei să revină totul la normal. 

    Cât de încăpătoare e mintea unui om? Cât de confuz? Cât de temător? Şi totuşi ce vei face, ce vei alege? 

    Imprecizie, teamă, confuzie, iubire, speranţă, voinţă, regrete, zâmbete, lacrimi...câte şi mai câte....

Dar oare mâine?

 

 

     Nu-ţi lăsa amintirile să se risipească....nu lăsa sentimentele să alerge în van...nu lăsa viaţa să treacă pe lângă tine...

      Poate că acest ,,azi" nu ţi-a adus prea multă satisfacţie, poate acest ,,azi" nu a adus împlinirea unui vis, dar asta nu înseamnă că ,,mâine" nu te va întâmpina cu ceva mai bun. Fără să ne dăm seama, cu toţii înainte de culcare, ne punem toată speranţa în acel ,,mâine". Seara, când ,,ora de visare" se apropie tot mai mult, încheiem cursul zilei precedente spunând ,,Mâine va fi o altă zi!", iar dimineaţa când soarele ne mângâine şi ne urează ,,Bine ai revenit la viaţă!" ne spunem ,,Mai am o şansă să schimb ceva în viaţa mea!". Ar trebui să fim bucuroşi în fiecare dimineaţă, să uităm de încărcătura de tristeţe din sufletele noastre şi ştiţi de ce? Pentru că fiecare zi e o nouă minune. Dumnezeu ţi-a mai dat şansa la încă o zi pe pământ. Tu alegi: o poţi trăi din plin, savurând fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima zi din viaţa ta sau poţi rămâne cu veşnica întrebare fără răspuns ,,De ce e aşa?".

       Presupun că acum te gândeşti cât e de grea viaţa şi de ce multe dintre visele tale rămân neîmplinite, dar tu ce faci pentru ca visele tale să-şi ia zborul? Te-ai gândit vreodată că pentru ca visele tale să prindă contur trebuie să-şi doreşti mai mult reuşita? Să crezi mai mult în tine şi în forţele tale? Şi ce e cel mai important să ai încredere în acel El, care ştie ce e mai bine pentru tine?

       Minunile se întâmplă în fiecare zi, trebuie doar să vezi prin ce unghi priveşti fiecare lucru. Teama şi credinţa nu pot convieţui, tu eşti cel care alege. Teama e pentru cei slabi. Deschide-şi sufletul, fă ordine prin cămăruţele sufletului tău, lasă trecutul acolo unde e, în trecut şi fă loc viitorului, şi în special, prezentului. Nu-ţi aglomera inima cu lucruri trecute, noi sentimente, noi întâmplări, noi poveşti aşteapă la uşa sufletului tău. Zâmbeşte, iartă şi fi pregătit pentru AZI!

       Nu uita, tu eşti puternic, tu vei reuşi să faci ca visele tale să-şi ia zborul. Şi ce e cel mai important: nu eşti singur... nu vei fi niciodată, mereu vei avea pe cineva acolo lângă tine pentru a-i împărtăşi toate miile de poveşti ale vieţii tale! Crede în tine, prietene!

     

Culorile prieteniei

     

     Deşi trăim într-o lume în care totul e alb sau negru, sunt persoane care reuşesc să pună o pată de culoare în viaţa ta. Azi am realizat că am lângă mine persoane speciale, am lângă mine prieteni.

      Alături de ei am învăţat ce înseamnă prietenie sinceră, prietenie bazată pe încredere şi respect. Nu-i mai consider doar prieteni, ei fac parte din familia mea acum, fac parte din mine. Odată cu trecerea timpului apare o legătură atât de strânsă încât ai putea sta ore în şir vorbind despre aceleaşi mărunţişuri, dar gâsind mereu încă ceva de adăugat. Crize adolescentine, răni de suflet, evenimente memorabile, tristeţi de moment, concerte, promisiuni, certuri, vise, fantezii de copii, idei năstruşnice, ore nedormite, romane ale vieţii, mistere, toate stau înghesuite printre paginile propriei noastre poveşti, toate stau adunate în cămăruţa prieteniei noastre. Printre toate zâmbetele, lacrimile, micile certuri sau divergenţe, se înfiripă o poveste, ce spun eu, va dura o viaţă întreagă. 

       Nu mi-aş mai putea concepe viaţa fără ei, fără familia mea de prieteni. Până să-i cunosc, pot spune că nu am crezut că o prietenie poate dărâma barierele distanţei, a diferenţelor, a conflictelor. Dar da, ei mi-ai arătat că o prietenie are la temelie răbdare, dragoste şi, ce e cel mai important, încredere. 

       Suflete sensibile, calde, sincere, asta am găsit în ei. Acum aş putea spune oricui că un prieten îţi schimbă cursul vieţii, te însoţeşte în drumul tău prin viaţă şi ce e cel mai important, îţi spune dacă ai luat-o pe un drum greşit. Prieten nu îţi e cel care îţi dă tot timpul dreptate, ci acela care indiferent de risc, îţi dăruieşte o busolă, pentru a urma mereu drumul corect. 

        Toţi avem prieteni, dar puţini sunt norocoşii care îşi găsesc acei prieteni de suflet, acei prieteni ce reuşesc să aducă soarele în viaţa ta. Azi mă simt norocoasă, mulţumesc pentru prietenii mei şi mă rog să aibă parte de lumină în drumul lor prin viaţa, pentru că sunt ai mei, alături de mine şi eu alături de ei. Zâmbiţi şi aveţi încredere în visele voastre, sunteţi cei mai buni! 

         Prietenie? Mai mult de atat: FAMILIE! 

For  C. B. S. D. C.!