Indragosteste-te de un ciudat..

     

          Astepti mereu acel miracol care sa-ti schimbe destinul, sa puna un strop de culoare in viata cenusie de mai inainte...

            Te gandesti ca viata ta niciodata nu va straluci, iar soarele iubirii a apus incet pe strada ta. Simti cum scanteia sperantei se stinge usor...in inima ta e acumulata o iubire ce striga dupa libertate...totusi o ti incatusata... De teama oare? Dar priveste mai departe... 

             Dupa atata tacere si atatea sentimente inabusite incepi sa cauti lumina. Erai atat de preocupata de cautarea ta incat ai ignorat acea bicicleta ce trecea zilnic pe strada ta, bicicleta de care era prins ,,SOARE". 

      Cauti iubiri fantastice, acel ,,el" desprins din filmele romantice pe care la varsta ta le urmaresti cu atata interes. Ti-ar putea aduce acest tip de ,,el" adevarata inflorire sufleteasca? Poate ar fi doar un premiu pentru faptul ca ai pus mana pe unul dintre cei mai curtati baieti, iar dragostea ar fi inlouita cu mandrie.

             Si totusi...acolo undeva statea camuflat acel ,,ciudat"...acel ,,el" care te-a ajutat sa te vindeci de rani trecute, care cu un zambet ti-a luminat viata. Stiu, il iubesti pentru ceea ce este si esti cu totul fascinata de ceea ce face. Da, un ciudat adorabil care stie ca o imbratisare calda valoreaza mai mult decat orice, acel ciudat care te-ar urma oriunde, acel ciudat inteligent cu care ai iesi oriunde stiind ca vei putea fi mandra de el. 

              Poate te intrebi uneori cum de ti-a iesit in cale...si cum de te-a ales tocmai pe tine... Crezi ca ar merita ceva mai bun, insa el e acum al tau. Chiar daca de cele mai multe ori il sufoci cu posesivitatea si grija ta excesiv de mare, el tot va ramane acolo, profitand de fiecare minut impreuna.

                Te intrebi cum poate fi atat de bine? Acel el ,,ciudat" care nu se satura sa-ti asculte palavragelile ore in sir, chiar daca spui aceleasi lucruri de zeci de ori. Te-ai obisnuit cu prezenta lui, iar toate convorbirile interminabile trec mult prea repede, insa el tot nu ar renunta la asta, chiar daca ii raman mai putine ore de somn. 

             Si uite... Acum zambesti, esti fericita, datorita acelui ciudat care a reusit sa-ti patrunda printre porii fiintei tale. E ciudat, dar e al tau si adori sa-i vezi zambetul de fiecare data cand te conduce spre casa sa stie ca esti in siguranta. 

                    Plimbari lungi...cuvinte multe...cantece de copii...declaratii timide, toate stau inmagazinate intr-un mic inceput... Dar il iubesti... ploaie, curcubeu, sunshine, acel ciudat de care esti mandra pentru toate realizarile lui, acel el pe care il adori pentru toate lucrurile simple, pentru micile cuvinte ce-ti inunda sufletul cu fluturasi, acel el care te priveste asa cum n-a facut-o nimeni altcineva si care te-a descoperit asa cum esti, simpla.
               Da, acel ,,ciudat" de care te-ai indragostit! 

   

Lumină

   Viaţa mea se îmbracă în lumină. Speranţa încolţeşte în sufletul meu. Magia există, o pot simţi. 

   E lumină...Căldură, îmbrăţişări, iubire, încredere, tu, eu, noi... o altă poveste, un nou început. Sunt anesteziată, simt doar fericire. 

   Lumină...e tot ce îmi doresc!

Another story...

       

             E momentul acela când realizez că am trecut deja la o altă etapă a vieţii mele, realizez că a mai trecut un an prin sufletul meu. Încep să radiografiez, încep să calculez toate lucrurile bune din viaţa mea, să adun fericirile într-un locşor călduros din sufletul meu, scad toate tristeţile şi le împart la infinit, astfel toate rămân în trecut... în trecut... Ce-mi mai rămâne? Să înmulţesc toate zâmbetele...de zeci de ori...sute de ori...pentru a rămâne veşnic acolo.

           Cine a zis că magia nu există? E acolo, pitită în fiecare dintre noi, doar că uneori are nevoie doar de un mic imbold pentru a ieşi la iveală. Acum la cumpăna dintre ani, singurul lucru la care mă pot gândi e prezentul, el este singurul lucru care contează. Dumnezeu va avea grijă să-mi deseneze un fir roşu şi în acest an.

          Primul lucru: am să-mi iau fericirea de mână, am să lupt pentru ceea ce mă face fericită, iar o altă poveste a vieţii mele e pe punctul de a începe. 

             Happy new year, happy new story!

Aşteptare...

   

      Te pregăteşti de finalizarea unui alt an...te pregăteşti să-ţi faci o radiografiere a anului ce a trecut...

     Te aşezi la lumina lămpii ce a stat de strajă un an întreg, a veghiat lacrimi, zâmbete, frustrări, vise...ţi-a urmărit toate orele de muncă intensă, de oboseală, iar acum sub lumina ei, încerci să tragi o linie. Stai cu faţa între mâini, iei o foaie albă şi un pix. Aştepţi... 

        Începi să pătezi puritatea foii cu o linie... un tabel poate? Trecut vs viitor. Realizezi că te afli la cumpăna dintre prezent şi trecut... mâinile încep să tremure sub povara gândurilor. Începi să planifici...idelauri, vise, dorinţe, toate pentru un nou drum, toate pentru un an nou.

          Lacrimile încep să-ţi inunde ochii, eşti speriat...e greu... Mai ai şansa clipei de acum să schimbi ceva. Ai încheiat o etapă cu urcuşuri şi coborâşuri, cu bune, cu rele, dezamăgiri, vise împlinite, planuri eşuate, dar toate sunt ale tale. Acum fac parte din istoria fiinţei tale, iar ca orice istorie, ea rămâne în trecut...

        Mai şansa la un alt an...alte vise, alte iluzii. Speri doar să fie mai bun ca acesta, să poţi să-ţi duci toate planurile la bun sfârşit. Totul depinde de tine...

Începi lista...1,2,3,4....10...continui. Oare câte vor fi duse la bun sfârşit? Câte se vor împlini?

Aşteptare...timpul vindecă toate rănile...

Magie...

Stăteam în aşteptarea acestei perioade ...aşteptam magia....

  Printre lucrurile casnice îmi rezervam timp să visez...să fac curăţenie şi în cămăruţa sufletului meu pentru a lăsa magia să îmi învăluie sufletului. Colinde, cadouri, bucurie, aşteptare... E perioada cea mai frumoasă din an..când îmi amintesc că în sufletul meu stă pitit un mic copilaş ce se bucură de fiecare fulg de nea, fiecare cadou, fiecare colindă. 

     Crăciunul este sărbătoarea ce ne adună pe toţi acasă, lângă familii, lângă cei dragi. Iubesc Crăciunul tocmai pentru acest farmec, indiferent unde aş fi mereu mă întorc acasă în Ajun...acolo unde de la bunici până la nepoţi ne adunăm în jurul unui foc şi îi mulţumim lui Iisus că s-a mai născut o dată în inimile noastre. E locul unde Magia ne aduce aminte cât de important e să iubeşti şi să fi iubit...

       Îmi amintesc cu drag de fiecare Crăciun al copilăriei mele, când tati mă ducea pe mine şi verişorii mei la fiecare vecin, pentru a le ura un Crăciun minunat. Era o tradiţie pentru noi, iar prin infantilitatea noastră reuşeam să le aducem un strop de bună voie tuturor celor care împărţeau strada cu noi.

      Acum...după ce am crescut...vreau doar un lucru: să împart magia Crăciunului cu cei dragi, să le dăruiesc câte un zâmbet, să colindăm, să trăim cu adevărat această Sărbătoare cerească.

Rugăciune

      

    

         Caut...Găsesc? Simt cum timpul îmi alunecă printre degete, mi-e imposibil să-l adun. Am ajuns iar în acel punct când alerg haotic după timp...când viaţa mea bate printre acele ceasornicului. Aş vrea să pot pune pauză, să spun ,,stop joc" şi să mă eliberez din lagărele lui. Mă simt îngenunchiată în faţa provocărilor, tânjesc după libertate...

     Începe să ningă...încep să simt vântul ce-mi loveşte violent pomeţii...simt fulgii de zăpadă ce se încurcă printre buclele mele...dar simt şi furtuna din sufletul meu...iarna s-a instalat şi în acel loc unde nu credeam vreodată că va mai exista altceva înafară de soare... Situaţii peste situaţii, întâmplări care nu încetează să-mi arate că unele lucruri sunt în zadar.

      E corect să lupţi contra apelor, contra furtunilor pentru ceva ce nu e pentru tine.  Simt cum mă sufoc...nu mai am aer...plâmânii mei sunt înecaţi în vid...iar eu simt cum lumea mă înghite, cum aceşti uriaşi, numiţi oameni, mă dezbracă de toate sentimentele spuse şi nespuse. Încotro mă îndrept Doamne? Te rog, vino în ajutorul meu... Te chem pentru că mă simt rătăcită, Te chem pentru că şiroaiele de lacrimi nu încetează să curgă, Te chem pentru că am nevoie să mângâie acolo unde omul răneşte...Încotro mă îndrept? Întinde-Mi busola şi te rog nu lăsa să mă rătăcesc. 

     Mi-au rămas răni sângerânde, oamenii au lăsat cicatrici incurabile în sufletul meu... Doamne, de unde atâta răutate?
     Am visele mele, aşa cum fiecare dintre ei le au...ce mă împiedică să pot lua decizii... Mă rog pentru un singur lucru: să pot avea parte de linişte, lumină, încredere... Ajută-mă să-mi găsesc calea, să pot să mă ridic de fiecare dată când viaţa mă îngenunchiază, ajută-mă să mă pot ruga, îţi las Ţie sufletul meu, transformă-l într-o flacără vie, din care să radieze bucuria.
   

Cu toţii avem motive să zâmbim!

     

        ,,I would like to begin with the definition of this word. Fair play refers to conformity to established rules. This term is frequently used in sports and it usually means that the players had an agreement regarding some game rules and they “promised” stick to them during the game. But in this essay I want to present another meaning of the word fair play, also in another context. Not once you have passed by a homeless guy on the street. How many times you taught about it situation or intended to give him some help? Have you ever taught why he is there? Why he is begging for money or food? I mean the homeless people, not about those one who are too lazy to work, because that’s another story. I want to talk about life being fair play with us. I’m thankful and lucky to say that I have a cozy home, some loving parents, a nice brother, what eat and drink and many other luxuries (laptop, smartphone, components for robots) that other do not have. I’m thankful that life gave me a chance to education, to be a part of the society. I guess that means life was fair play with me and it’s my duty to be fair play with it. I must use what life gave me and do not waist this precious gift. Some people did not had my chance. Due to some problems at work or in their life, they lost everything. It’s like somebody took their gift. Then life stopped being fair play with them. And what happens then? They end in streets, under bridges, in hidden spots and they struggle to survive without food, drinkable water or clean clothes. It’s a sad fact that almost nobody cares about this people."

My friend told me a story...a story who make me cry and  I want to thank you for all the moments when you were with me! Don't forget: I love you a lot! You are a special person in my life!  (A la pătrat)